LEGIUNEA ARHANGHELUL MIHAIL" În fata situatiei de mai sus, m-am hotarât sa nu merg nici cu o tabara, nici cu cealalta. Nici sa ma resemnez, ci sa încep organizarea tineretului pe raspunderea mea, dupa sufletul si capul meu si sa continui lupta iar nu sa capitulez. În mijlocul acestor framântari si ceasuri de rascruce ne-am adus aminte de icoana care ne-a ocrotit în închisoarea Vacaresti. Ne-am hotarât sa strângem rândurile si sa continuam lupta sub protectia Sfintei Icoane. În acest scop, ea a fost adusa la caminul nostru din Iasi, din altarul bisericii Sfântul Spiridon, unde o lasasem cu trei ani în urma. La aceste gânduri, grupul "Vacaresti" s-a alaturat imediat. Peste câteva zile am convocat la Iasi pentru Vineri 24 iunie 1927, ora zece seara, în camera mea din str. Florilor No.20, pe Vacaresteni si pe putinii studenti care mai ramasesera legati de noi. Intr-o condica, cu câteva minute înainte, scrisesem urmatorul ordin de zi, numerotat cu No.1:"Astazi, Vineri 24 iunie 1927 (Sf. Ioan Botezatorul), ora zece seara, se înfiinteaza: "LEGIUNEA ARHANGHELULUI MIHAIL", sub conducerea mea. Sa vina în aceste rânduri cel ce crede nelimitat. Sa ramâna în afara cel ce are îndoieli. "Fixez ca sef al garzii de la Icoana pe Radu Mironovici."Aceasta prima sedinta a durat un minut, adica atât cât am citit ordinul de mai sus, dupa care cei prezenti s-au retras, ramânând ca sa cugete daca se simt destul de hotarâti si tari sufleteste, pentru a pasi într-o asemenea organizatie, unde nu era nici un program, singurul program fiind viata mea de lupte de pâna atunci si a camarazilor mei de închisoare. Chiar si pentru cei din grupul "Vacaresti" am lasat timp de gândire si de cercetare a constiintei lor, pentru a vedea daca nu au vreo îndoiala sau rezerva deoarece pasind aici vor trebui toata viata lor sa mearga înainte fara nici o sovaire. Intima noastra stare sufleteasca din care s-a nascut Legiunea a fost aceasta: nu ne interesa daca vom birui, daca vom cadea înfrânti sau daca vom muri. Scopul nostru era altul: de a merge înainte, uniti. Mergând împreuna, uniti, cu Dumnezeu înainte si cu dreptatea neamului românesc, orice soarta ne-ar fi daruita, înfrângerea sau moartea, ea va fi binecuvântata si va da roade pentru neamul nostru. Sunt înfrângeri si sunt morti care trezesc un neam la viata, dupa cum sunt si biruinte dintre acelea care-l adorm, spunea profesorul Iorga, odata."

LEGIUNEA ARHANGHELUL MIHAIL" În fata situatiei de mai sus, m-am hotarât sa nu merg nici cu o tabara, nici cu cealalta. Nici sa ma resemnez, ci sa încep organizarea tineretului pe raspunderea mea, dupa sufletul si capul meu si sa continui lupta iar nu sa capitulez. În mijlocul acestor framântari si ceasuri de rascruce ne-am adus aminte de icoana care ne-a ocrotit în închisoarea Vacaresti. Ne-am hotarât sa strângem rândurile si sa continuam lupta sub protectia Sfintei Icoane. În acest scop, ea a fost adusa la caminul nostru din Iasi, din altarul bisericii Sfântul Spiridon, unde o lasasem cu trei ani în urma. La aceste gânduri, grupul "Vacaresti" s-a alaturat imediat. Peste câteva zile am convocat la Iasi pentru Vineri 24 iunie 1927, ora zece seara, în camera mea din str. Florilor No.20, pe Vacaresteni si pe putinii studenti care mai ramasesera legati de noi. Intr-o condica, cu câteva minute înainte, scrisesem urmatorul ordin de zi, numerotat cu No.1:"Astazi, Vineri 24 iunie 1927 (Sf. Ioan Botezatorul), ora zece seara, se înfiinteaza: "LEGIUNEA ARHANGHELULUI MIHAIL", sub conducerea mea. Sa vina în aceste rânduri cel ce crede nelimitat. Sa ramâna în afara cel ce are îndoieli. "Fixez ca sef al garzii de la Icoana pe Radu Mironovici."Aceasta prima sedinta a durat un minut, adica atât cât am citit ordinul de mai sus, dupa care cei prezenti s-au retras, ramânând ca sa cugete daca se simt destul de hotarâti si tari sufleteste, pentru a pasi într-o asemenea organizatie, unde nu era nici un program, singurul program fiind viata mea de lupte de pâna atunci si a camarazilor mei de închisoare. Chiar si pentru cei din grupul "Vacaresti" am lasat timp de gândire si de cercetare a constiintei lor, pentru a vedea daca nu au vreo îndoiala sau rezerva deoarece pasind aici vor trebui toata viata lor sa mearga înainte fara nici o sovaire. Intima noastra stare sufleteasca din care s-a nascut Legiunea a fost aceasta: nu ne interesa daca vom birui, daca vom cadea înfrânti sau daca vom muri. Scopul nostru era altul: de a merge înainte, uniti. Mergând împreuna, uniti, cu Dumnezeu înainte si cu dreptatea neamului românesc, orice soarta ne-ar fi daruita, înfrângerea sau moartea, ea va fi binecuvântata si va da roade pentru neamul nostru. Sunt înfrângeri si sunt morti care trezesc un neam la viata, dupa cum sunt si biruinte dintre acelea care-l adorm, spunea profesorul Iorga, odata."

Note: To add an image or link in your message,
use <img src="image URL"> or <a href="link URL">Text </a>

 Quote Original

 Watch this Topic