|
Exista momente in care chiar esti nevoita sa stii sa pierzi. Si daca nu stii, trebuie sa inveti. Repede, nu de alta, dar situatia o impune. Exista momente in care trebuie sa te dai la o parte pentru a face loc altcuiva.Oricat de greu ti se pare, miscarea vine parca de la sine, atunci cand stii ca ai pierdut.Un pas inapoi, te retragi si incerci sa privesti parca din afara: o sa fie altfel, acum dupa ce am pierdut? Nu, o vreme lumea ti se va parea schimbata. Ratacita, iti vei cauta punctele de sprijin. Considera ca esti norocoasa daca le gasesti. Amintirile? Ce sa faci cu ele? Unele te chinuie, altele te fac sa mergi incet mai departe.Le traiesti de atatea ori in minte, incat la un moment dat simti nevoia sa le dai drumul.Sa se faca fum.Si sa se duca unde stiu ele ca le este locul. Apoi, le vrei inapoi.Pe alea frumoase.Lucurile marunte care au contat atat de mult la un moment dat... Stii ca le ai cu tine si nimeni nu poate sa ti le ia.Aici tu esti stapana absoluta, tu decizi cata vreme le mai porti cu tine si tot tu stii care este cel mai bun moment pentru ca ele sa devina numai...amintiri.O strangere de mana.Un drum in noapte in care nimic si nimeni nu a mai contat. Ai fi putut atunci sa mergi pana la capatul lumii, ca tot nu ti s-ar fi parut departe.Clipele cand te-a tinut in brate si erai sigura ca o face ca si cum nu vrea sa iti mai dea drumul.O privire. Pe toate astea le-ai pierdut.Mai ai numai amintirea lor.Din care o sa pastrezi partea atat de frumoasa.O sa le inchizi bine, sa nu stie nimeni ca mai sunt inca la tine. Dar vor fi mereu. Fara intrebari, fara cautari, fara explicatii. Doar amintiri frumoase.Si cand vei simti doar asta, se numeste ca ai invatat sa pierzi.Sa pierzi frumos, fara regrete.
|