|
...sunt lacrima celor fara de durere in suflet,caci din durere m-am nascut si in pacat o sa imi sfarsesc destinul...as vrea sa fiu o unda pierduta in oceanul gandurilor demult apuse iar ultima suflare sa atinga malul pieptului tau...Sunt o picatura de ploaie strivita intre pleoapele tale grele de visuri.Sunt un gand hoinar,ratacit in parul tau,roua diminetii tarzii incendiate de soare,secunda boaba de nisip cazuta in clepsidra fara de sfarsit.Sunt firul de iarba peste care treci acum grabit,sunt frunza pe care o tii ingandurata intre degete!Sunt raza de soare care iti mangaie privirea,sunt ultima silaba pe care as dori sa o rostesti inainte de a visa si primul tau gand...Sunt sentimentul renegat,caci vorbele-mi sunt prea intense...nu sunt regina,sunt copil,sunt personajul de poveste...Sunt un cuvant in plin ecou ce se formeaza-ntre ruine...Sunt focul ce se stinge-n piept,cand raul inimii ingheatza...Sunt trupul alb nu purpuriu,in plina glorie si viata...Sunt crucea de safir ce-o porti cand raul zilnic te apasa,am fost un mort,acum nu sunt,sunt viata celor far-de-o coasta...Sunt un izvor de stele pe cerul tau de vise...Sunt apa,sunt pamant,sunt toate cele scrise...
[PENTRU CEI CE N`AU INTELES,SUNT EU,SUNT ALEXXYA]
|