Se apropie pe la spate, o cuprinse pesta braţe şi o sărută lung între sâni. Parfumul ei îl ameţea. Nu mai vedea, îi murmura cuvinte moi ca nişte gâdilâri şi ea râdea molcom, fără a întoarce ochii spre ei...

Se urniră, în maşina se urca iângâ şofer, să se răcorească dar gândurile lui toate mângâiau pe Madeleine... Balul e foarte reuşit.. Lume... Regele însuşi se opreşte sa vorbească cu Madeleine, şi-i zâmbeşte cu nişte ochi în care luceşte o poftă abia reţinută. Puiu vede lucirea ochilor regali şi gelozia comprimată îi roade inima ca un cariu flămând. Muzica îi enervează şi mai cu seama bărbaţii care toţi parca râvnesc pe Madeieine şi o pângăresc cu priviri lacome... Nu mai poate sta. Minte că-l doare cumplit capu!, că nu se sirnte deloc bine, şi pleacă împreună cu Madeleine, lăsând acolo pe tatăl său cu tante Matilda... În automobil apoi o ia în braţe nebuneşte şi o sărută pe buze, atât de pătimaş, ca şi când ar vrea să-i soarba dintr-o dată sufletul întreg... Murea să ajungă mai curând acasă, şi maşina mergea atăt de încet, ba încă şoferul parcă a greşit şi drumul.