"- Sunt la pamant...
- Nu e bine sa ne plangem, ca il suparam pe domnul
- Eu nu m-am plans, eu am spus unde sunt. (YM)

Eu nu stiu cum e sa fii la pamant eu sunt femeia
in care dumnezeu a intemnitat zburatoarele acelea temerare
cu plansul de lux.
Cand mi se descompun mainile dureros dureros pe imposibil
si nu mai vreau sa merg inainte si nu am cum inapoi
imi iese in cale cate un barbat mai trist decat ultimul apus. Cade in fata mea se intinde la pamant ar putea sa ma raneasca ulterior pentru ca il vad fiindu-i pentru moment apa vie si apa moarta.
Si asa e de fiecare data priviti-ma sunt un exemplu de durere fara drept la personalitate intotdeauna in primele zone de risc.