“Noaptea dinainte
Sa incep in primul rand cu noaptea dinainte, ca sa fie imaginea completa.
Obosit, stresat, plictisit, ofticat din cauza ca niciodata cand am un examen nu reusesc sa ma mobilizez mai din timp.

Dimineata
A venit dimineata. Trebuia sa ajung la facultate la 12.
Mi-am pus ceasul sa sune la 6, cu gandul sa mai repet ceva. A sunat.
Am mai amant trezirea la inceput cu 1 ora, pe urma cu 2, 3 si tot asa.
M-am trezit la 10.
La 10:30 am fost gata.
Mi-am luat o jumatate de ora marja de eroare pentru a trage la imprimanta un proiect pe care trebuia sa il predau la facultate, desi xeroxul cu pricina era relativ in drumul meu.

Metrou-xerox-metrou-xerox-metrou
Am plecat dezamagit ca nu mai citisem nimic de dimineata.
Am ajuns la xerox. Ce coada!!! Din calculele mele imi lua cel putin o jumatate de ora numai sa imi vina randul si mai aveam cam o jumatate de ora pana la facultate.
Incerc solutia de rezerva: caut alt xerox. La nici 2 minute, mai exact pe o strada paralela, gasesc xeroxul cu pricina. Nu era decat o persoana in fata mea.
„Perfect” imi spun, „nu o sa dureze mult”. Tipa din fata a intrebat doar unde poate sa isi incarce cartusul de imprimanta la care a primit ca raspuns „La colega”.
Superb! Ajung in fata.
„Am si eu ceva de tras la imprimanta.”
„Alb-negru sau color?”
„Alb-negru” am zis.
„O sa mai dureze cateva minute.” Si a durat… Cel din fata mea, respectiva vanzatorul, avea de facut niste carti de vizita sau ceva de genul acesta. I-a luat ceva timp. Ma grabeam destul de tare. In spatele meu deja se facuse coada. La un moment dat nu am mai rezistat si intreb:
„Mai dureaza mult?”
„Cateva minute.”
„Pai asta mi-ai zis si acum 10 minute!” i-am replicat enervat.
„Imediat” mi-a raspuns. A mai durat cel putin inca 5 minute pana sa ma bage in seama.
„Ce ai de tras?” a raspunat o voce intr-un final.
„Sunt in fisierul…, numele etc”.
„Bine” a adaugat plictisit.
„15 mii la colega”. Am platit, insa am mai asteptat 5 minute pana au fost gata pentru ca era o singura imprimanta si era mereu ocupata.

Am plecat sa iau metroul. Cand sa intru ma intalnesc cu un prieten care se ducea la examen. Fara sa schimbam decat cateva cuvinte ne continuam grabiti drumurile amandoi.

Statia de metrou Romana.
Metroul tocmai plecase. Profitand de ocazie, imi scot foile printate din dosarul in care erau puse sa verific daca sunt toate. Nu erau, lipseau 2 dintre cele mai importante. Ma intorc din nou la xeroxul la care printasem. Pe drum ma razgandesc. Iesisem de la metrou. Ma reintorc.
Nu puteam sa mai intru pentru ca intervalul in care poate fi utilizat din nou abonamentul este d 15 minute.

Intru din nou la metrou. Si de aceasta data plecase. Mai scot odata dosarul sa mai verific daca sunt toate foile. Nu erau. Lipseau cele 2. In timp ce rasfoiam documentul imi cade dosarul pe sinele de metrou. Nu mi-a venit sa cred. De aceeasi parere erau si baietii din drepta mea, care vazusera faza. Imi trebuia neaparat dosarul. Intr-o clipa am avut intentia sa sar sa il iau. Prea mult pentru un simplu dosar. Se facuse tarziu. Am ajuns la un alt xerox de data asta langa facultatea mea si m-am dus sa trag din nou cele 2 foi lipsa.

La calculator o doamna in varsta, care aseza niste facturi. Era ultima sansa.
„Merge imprimanta?” am intrebat cu un aer aproape disperat.
„Da” zice ea indiferenta.
„Am si eu de tras ceva” am replicat timid, dar fericit in acelasi timp.
” Nu prea am timp. Sunt multe?”
„2 foi domana, doar doua foi!”
„Bine, hai…” mi-a spus pictisita.
Pana a bagat stick-ul in calculator si a nimerit „open” a mai durat ceva timp. Avea si dosare la xeroxul acesta. Am luat 2 de data asta.

In final am ajuns la facultate. In sala multa agitatie, nu mai erau locuri. Am stat in picioare 1 ora si mai bine. Nu intarziasem decat 15 minute. Colocviul a decurs normal: profesorul vorbea si noi ne faceam ca suntem atenti. Din cand in cand mai suna cate un telefon.

De aici incepe partea buna.

Dupa colocviu primesc o oferta de angajare la un cabinet de avocatura.

A mai urmat un examen. Mi-au picat doua dintre subiectele pe care le stiam cel mai bine.

Dupa examen aflu ca proiectul la care lucrasem de mai bine de 1 an a fost acceptat. Urmeaza sa il implementez.

Emanand de fericire ma indrept spre casa. De data asta prind tramvaiul, ba chiar am si loc, in fata unei domnisoare minunate. Ma uit la ea, ea la mine si amandoi in alta parte. Coboram la a doua statie. Asteptam autobuzul. In statie se apropie din ce in ce mai mult de mine. Asteptasem cam mult si aveam prea multa energie. Ma uit pentru ultima data la ea, parca intreband-o daca nu are chef de o plimbare. Ma hotarase sa merg o statie pe jos. Ajung la urmatoarea statie unde soseste autobuzul pe care tocmai il ratasem in statia din care am plecat. Ma urc. Aveam loc langa ea. Am inceput amandoi sa radem. Am intrebat-o la ce facultate e si asa mai departe…
Dar asta e o cu totul alta poveste.”