Am citit la profilul unei prietene un citat extraordinar, care imi explica o buna parte din viata mea: "Iubirea nu se dăruie decât pe sine şi nu ia decât de la sine. Iubirea nu stăpâneşte şi nu vrea să fie stăpânită, Fiindcă Iubirii îi este de ajuns Iubirea."- Kahlil Gibran
Povestea uriasului cu ochi albastri Nazim Hikmet A fost odata un urias cu ochi albastri indragostit e o femeie maruntica visand mereu o casa foarte mica .o gradinita sub fereastra si-n gradina mult caprifoi cu florile in lumina. Dar uriasul o iubea cu dragostea-i de urias iar mainile lui facute sa inalte un intreg oras se-mpiedicau si nu erau in stare s-apuce lucruri maruntele- adica sa ii dureze o casa foarte mica cu o gradina sub fereastra si in gradina mult caprifoi in floare. A fost odata un urias cu ochi albastri indragostit de o femeie maruntica si ea a obosit curand sa-si portiveasca prea fragilii pasi cu pasii lui enormi de urias si-ar fi dorit o chipa de odihna Ravnea sa stea in tihna cand soarele spre asfintit inclina la geamul casei sale cu gradina. Nemaiavand putere ea ,ochilor albastri le-a spus "" va las cu bine!" Si-atunci un oarecine cu stare si avere a dus-o pe femeia maruntica la visul ei o casa foarte mica sub geam cu o gradina si-n gradina mult caprifoi cu florile-n lumina. Iar uriasul a inteles ca dragostea-i de urias nu poate sa incapa -ntr-o casuta cu o gradina sub fereastra si in gradina mult caprifoi cu florile-n lumina...
BEIJOS REYNALDO